Home Utile Casatoria…

Casatoria…

9 min read
19
0
243

 Nu vreau sa vorbesc despre un caz aparte,asa ca voi ataca subiectul la general,pentru femei dar si pentru barbati.

In viata unei femei dar si a unui barbat, la un moment dat, apare un barbat,respectiv femeie care pare mai deosebit/a  decat ceilalti/e, care se pare ca intruneste calitatile pe care ea/el ar dori sa le aiba jumatatea ei/lui.

Unii dintre noi isi gasesc foarte repede jumatatea,sau asa au impresia ,fiind luati de valul indragostelii.Altii se hotarasc foarte greu sa faca acest pas in momentul in care se pune in discutie acest lucru –o cerere in casatorie.In momentul in care se ajunge la acest pas ,inseamna ca acei doi oameni au incredere unul in celalalt si hotarasc sa traiasca impreuna pentru tot restul vietii .

 Insa, oamenii se schimba, relatia nu evolueaza intotdeauna intr-o directie potrivita. Exista, de asemenea, relatii care decurg mult mai bine inaintea casatoriei, iar mai apoi se deterioreaza. Acesta deteriorare are loc nu neaparat ca unele dorinte nu sunt indeplinite ,ca arenalina de la inceput ,incepe sa se diminueze, ci pentru ca problemele devin comune ,timpul plin de armonie este tot mai scurt in jurul celor doi .In acel moment intervin si neintelegerile peste care ambele personaje trec tot mai greu ,fiecare asteapta de la celalalt sa se schimbe ,insa atunci cand vrei sa faci o schimbare ,bine ar fi sa incepi cu persoana ta .Toate acestea duc la o singura intrebare „ce rost mai avem impereuna,din moment ce nu suntem fericiti?”

Poti sa investesti orice intr-o casatorie si sa incerci sa te agati cu disperare de ideea ca intr-o zi cea/l de langa tine va deveni persoana de care te-ai indragostit. Gresit!

Atunci cand ajungeti la certuri aproape zilnice, cand simti ca orice ai face, partenera/ul tau de viata este nemultumit/a, cand incerci sa discuti despre problemele voastre isi gaseste in permanenta altceva de facut,evita aceste discutii sau pur si simplu te intreaba daca ai innebunit,in acel moment nu mai e nimic de facut!

Incerci cu disperare sa afli macar un motiv si anume cel mai important care v-a adus in acesta situatie,insa iti spun ca acel motiv ,niciodata nu va fi gasit.Cel mai problematic este ca exista nepasarea si siguranta totodata ca vei ramane in continuare cu persoana aleasa ,indiferent de ce spune sau face aceasta .In permanenta exista intrebarile precum : „daca ma despart, ce va spune lumea? „ sau „avem atatia prieteni comuni ,de fapt toti …ce vor spune? „ sau „nu am puterea sa o iau de la capat „…etc

Orice incercare a ta este inutila, chiar faptul ca vrei sa-i dai de inteles ca totul se va termina, nu mai are rost sa te cramponezi intr-o relatie care de fapt, nu mai exista. Dupa o perioada foarte lunga in care te complaci efectiv in nefericirea pe care o traiesti ,te hotarasti in sfarsit sa faci ceva .Asta pentru ca dupa nenumarate incercari de a da tot din tine ,tot ce e mai bun, ajungi la concluzia ca tot ceea ce incerci ,tot ceea ce vrei sa investesti  este in van ,asa ca ramane doar sa te duci la un avocat.

 Va impuneti si totodata va incurajati ca va fi usor pentru ca aveti prieteni si persoane care va inteleg si va sustin ,insa nu este asa .Va spun insa , ca o sa va fie foarte greu pentru o perioada , iar aceasta perioada depinde de la un individ la altul,cat de puternic este si cat autocontrol are asupra lui.

Da, nu se poate nega faptul ca in orice cuplu exista clipe de tandrete, ca serile in care faceati dragoste erau minunate, ca te intelegea inainte asa cum nu te-a inteles nimeni niciodata.Toate astea au disparut inainte sa-ti dai seama si inima te doare pentru anii pierduti (multi sau putini), pentru ca totul ar fi putut sa fie altfel.

Totusi noptile nedormite si ingandurate, noptile de plans, durerea pe care o simti numai la gandul ca maine va urma o alta scena neplacuta, nu te vor ajuta cu nimic.Si mai complicat este cand la mijloc se afla un copil, dar trebuie sa te gandesti ca acesta trebuie sa aiba o copilarie frumoasa, nu sa auda in fiecare zi tipete, sau sa vada niste scene care il pot soca.

 Nu vei recupera anii pierduti, dar puteti avea o viata mai buna si la asta trebuie sa va ganditi. Orice sfarsit ,poate insemna un alt inceput ,poate mai bun.De voi depinde cat va dura suferinta, pe parcurs acesta se va diminua, te vei linisti si gandul ca esti liber/a iti va da aripi.Gandest-te ca nu esti singura persoana care trece prin aceste situatii si sigur nu vei fi nici ultima.Le vei putea vorbi unora din experienta  ce au de facut sau nu ,cat sa mai astepte sau cat nu in situatia in care tu ai fost odata.

Intr-adevar, un proces de divort dureaza mai mult decat cununia civila de la sfatul popular.

…….

In articolul urmator vom discuta si de etapele unui divort .

Load More Related Articles
  • Gasiti povestea logica!

    Cat timp am fost plecat ,serile am mai iesit si la cate o bere cu colegii mei , unde binen…
  • Zi-mi LA MULTI ANI!

    Fiecare an are o groaza de zile dedicate doar femeilor :14februarie, 1 martie,8 martie ,(1…
  • M-am enervat!

    Apropo de evenimentele neplacute care au avut loc in Japonia si printre care traiesc si ro…
  • Greseli…in relatie/pat

    Am avut o discutie cu o amica(prietena prietenului meu…naspa nu? ) zilele astea si i…
  • Continuarea intrebarilor…

    Pornind de la leapsa de acum ceva zile pe care unele persoane au si onorat-o ,Mika a pus u…
  • Divortul o alegere buna sau rea?

    Pentru ca intr-un articol anterior am spus ca vom aborda si acest subiect ,in sfarsit va s…
Load More By Site Default
Load More In Utile

19 Comments

  1. Analfabetul

    26 February 2011 at 06:33

    frumos si real.
    m-am regasit si eu pe undeva pe aici.
    nu stiu cum ai reusot sa expui in cateva cuvinte toate acestea.
    frumos

    Reply

    • Tiganul

      26 February 2011 at 06:47

      Sunt si mai multe despre care nici nu am adus aminte .Sunt prea profunde si nu vreau sa doara .Las pe ceilalti ca vina cu surplusuri la text . 😉

      Reply

      • Analfabetul

        26 February 2011 at 22:29

        le poti scrie si pe acestea intr-un viitor articol. lumea cand citeste atunci isi aduc minte si pot comenta pe acea tema.

        Reply

  2. mia

    26 February 2011 at 16:16

    Interesant articol. Da, de multe ori te lupti cu morile de vant crezand ca se poate schimba ceva … incerci sa schimbi la tine, incerci sa schimbi la persoana de langa tine… dar este foarte dificil de realizat faptul ca orice incercare nu mai are rost. O persoana mi-a spus sa incerc sa fac un “T” si sa vad partile bune si rele din casnicia mea, dar am ajuns la concluzia ca acest T ar fi mai degraba un L si atunci am realizat defapt ca am o mare problema:”ce ne tine impreuna?”. Da ai dreptate:prieteni comuni, familie si multe altele cu care eu insa nu traiesc zi de zi, dar fac decizia mai grea de luat. Totusi candva trebuie luata o hotarare si nu foarte tarziu deoarece viata trece si nu ma vad traind mult in starea asta. Incurajez pe toata lumea care sta intr-o casnicie fara rost sa se decida pentru o viata mai buna… asta incerc sa fac si eu

    Reply

    • Tiganul

      26 February 2011 at 17:59

      Bine ai venit la noi Mia,mi-a placut faza cu “L”,cu toate ca e trist ceea ce se intampla .Deciziile in viata ta le poti lua numai tu(exceptand factorii externi),asa ca tu stii cati ai din viata iti permiti sa mai pierzi.

      Reply

    • Analfabetul

      26 February 2011 at 22:34

      acea dezicizie este greu de luat si multi nu au curajul. cred ca la toti le este cel mai frica de singuratate.
      asta ii sperie cel mai mult. si asa stau si indura si ajung pe la 60 ani si se intreaba ce au facut cu viata lor.

      am mai spus si ma repet
      am luat aceasi decizie acum 2 ani la ultima relatie. desi ma durut mult si o iubeam la nebunie am decis sa pun capat in stilul meu.
      chiar daca crede ca a fost ideea ei. nu se mai putea, nu mai aveam viitor.

      Totusi noptile nedormite si ingandurate, noptile de plans, durerea pe care o simti numai la gandul ca maine va urma o alta scena neplacuta, nu te vor ajuta cu nimic.

      acesta e unul din motive care ma facut sa iau acea decizie.
      acum e mai bine…

      Reply

      • EU

        1 March 2011 at 15:15

        Eu te-am vazut foarte deschis spre comunicare Analfabetul, de aceea te-as ruga, daca bineinteles esti si tu de acord, sa ma scoti din aceasta dilema: ” am luat aceasi decizie acum 2 ani la ultima relatie. desi ma durut mult si o iubeam la nebunie am decis sa pun capat in stilul meu. chiar daca crede ca a fost ideea ei. nu se mai putea, nu mai aveam viitor.”
        Crezi ca are vreo importanta intr-o relatie cine pune punct sau cine vine cu ideea ruperii relatiei?
        Cat de mult te-ai implicat tu pentru salvarea relatiei?

        Din cate cunosc eu sunt N factori care influenteaza criza din relatia de prietenie sau si mai grav in casatorie.
        Ai fost dispus sa elimini vreunul care o deranja pe partenera ta pentru a salva relatia si care a fost acela?
        Ce ai incercat sa schimbi la tine, pentru a salva relatia?

        Din ce am citit in articol si comentarii nu reiese numai faptul ca relatia scartaia si nu mai putea fii salvata si atunci tot ce tine legat de ea, sentimentele si timpul petrecut impreuna cu partenerul/ partenera se arunca la cosul de gunoi… nu este reflectata si lupta pentru salvarea relatiei. Mi-ar fi placut sa gasesc si idei despre salvarea relatiei nu numai de aruncare la cosul de gunoi…

        O zi frumoasa si o primavara pe masura sufletului tau iti doresc 🙂

        Reply

        • Analfabetul

          2 March 2011 at 04:04

          are mare importanta cine pune capat unei relatii. daca o rupi tu te simti mai bine, increderea, orgoliul si altele nu au de suferit. daca te lasa ea pe tine atunci toate au de suferit. sunt cazuri in care cei lasati/parasiti nu isi mai revin.
          indiferent ca esti barbat sau femeie te simti mai bine atunci cand spui tu Gata la o relatie si nu numai.

          pai am muncit cam 14 luni la salvarea relatiei. cat de mult m-am implicat…. nu stiu daca pot exprima bine ca sa se inteleaga. oricum din punctul meu de vedere cred ca am facut cam tot ce era posibil.
          sunt momente cand stii bine ca orice ai face nu va da rezultate.
          am eliminat N factori pentru a salva relatia. problema era ca trebuia sa imi dau singur seama cam ce ar fi , ce ar deranjao. nu exista comunicare. abia dupa despartire am aflat multe chestii care o deranjau… daca le spunea la timp sigur ar fi fost altul rezultatul.

          daca cauti idei pentru a salva o relatie cauta pe blog. sigur vei gasi cate ceva. daca nu o sa scriu un articol. eu sau Tiganul.
          ar fi bine daca ai ceva probleme in relatia ta sa le expui si poate impreuna sa gasim o solutie. daca nu poti aici pe chat.

          Reply

  3. mia

    26 February 2011 at 18:05

    da merci :))

    Reply

    • Analfabetul

      26 February 2011 at 22:39

      ne poti spune mai multe si vom incerca sa te ajutam direct sau indirect sa ei o decizie buna pentru viata ta.
      uneori trebuie sa fim egoisti.
      ma dau iara exemplu chiar daca suna cam naspa si se poate sa va fi saturat.

      la mine cel mai important e Viata mea. orice o pune in pericol… pur si simplu il elimin. fie ca e femeia iubita sau un viciu.

      deci prima data gandestete la tine ca de nu o faci tu, nu o va face nimeni.
      asta te asigur eu.
      kiss si bun venit pe aici.
      😀

      Reply

  4. darkleya

    26 February 2011 at 18:25

    întotdeauna am spus că o căsnicie păstrată pentru un copil, face mai mult rău celor doi soți. într-o zi a venit și la noi copilul mult așteptat. aproape că avem mai mulți ani împreună decât singuri și ne iubim ca-n prima zi (impropriu spus, că-n prima zi nu te poți iubi ca atunci când ajungi să te cunoști, după ani, dar așa e vorba). facem parte din categoria norocoșilor care și-au găsit repede sufletul pereche. dar azi înțeleg mai multe. înțeleg de ce oamenii care au copii nu se despart. pentru că dacă într-o zi am ajunge să nu ne mai iubim, dar să ne respectăm suficient de mult cât să putem trăi în aceeași casă și copilul să simtă că are mereu alături 2 părinți, nu am divorța. nu aș putea să plec de lângă tatăl copilului meu, s-o privez pe cea mică de confortul psihic de a trăi într-o familie normală, completă. între fericirea mea și a ei, o voi alege întotdeauna pe a ei. cel puțin până va fi suficient de mare cât să poată pleca de acasă și să nu o mai afecteze atât de mult o despărțire
    da, teoria în esență e f simplă când spui că vrei să pleci, dar cred că cei mai mulți care se complac, o fac tocmai de dragul copiilor și nu toți ajung să-și dea în cap, ci pot conviețui în pace, normal, dar cu vieți separate. aceștia nu sunt de condamnat, sunt de admirat. numai un părinte poate înțelege de ce

    Reply

    • Tiganul

      26 February 2011 at 19:32

      Poate ca ai dreptate ,sunt de admirat acei parinti care nu mai au nimic in comun decat un copil,dar totusi se chinuie sa stea impreuna.
      Cunosc foarte multe persoane divortate,in timp util si cand spun asta ma refer ca au facut acest pas cand copiii au fost mici .
      Te gandesti la fericirea copilului tau,care oricum traieste odata cu tine nefericirea ta .Cat este mic ,ranile se vindeca rapid ,cand este mai mare ,deja constientizeaza ca este o mare problema .Foarte multi copii isi condamna parintii ,de la o varsta ,tocmai pentru ca ajung sa gandesca ,sa realizeze si mai ales sa puna intrebari la care nu te astepti .
      Multi parinti spun ca daca fac acest pas ,copiii raman marcati .Adevarat,insa exista o explicatie in toate astea.Majoritatea parintilor au tendinta sa spuna ca este ” al meu” cand face ceva bun si ” al celuilalt” cand face ceva rau.Aceste analogii fac ca acel copil sa-si urasca parintele care nu-i este aproape ,sa-l condamne …etc.
      Exista divorturi si oameni divortati care au copii ,insa care traiesc in armonie desi nu convietuiesc impreuna.
      Iti dau un exemplu .Oricat incerci sa ascunzi nefericirea ta ,copilul tau o simte .Crezi ca-i face placere si e fericit sa te vada zilnic fara zambetul acela de la inceput pe buze?
      Mai gandeste-te la o chestie .Copii cresc, isi vor face viata lor si vei ramane la un moment dat singura si neinteleasa de catre cei din jur.Cand spun singura ma refer la faptul ca nu vei avea pe nimeni care sa te inteleaga,pentru ca ” sotul” are viata lui ,iar tu pentru ca esti femeie nu ai apucat sa-ti faci o viata ,viata ta fiind plina doar de sacrificii pentru acel copil care nu e langa tine ,ca-si face si el viata lui la un moment dat.
      Iti mai dau un exemplu care doare si-mi vine sa-mi dau cu pumnul in coaie ca nu am lasat-o pe mama in timp util sa faca ceea ce trebuia,acum e prea tarziu si a ajuns sa-si accepte viata.Cred ca aveam vreo 8 ani cand mama a fost pocnita prima oara,sau ma rog vizibil am vazut si cnstientizat pentru prima data .Hotarata a fost sa bage divortul ,cu toate ca pe vremea lui Ceausescu era cam greu ca ti se bagau bete in roate si altele …ramaneai fara casa …servici ,etc.Mama a vrut sa riste si sa nu accepte situatia ,pentru ca stii vb aia ,daca accepti o palma ,maine accepti si un pumn.
      In fine ,eu m-am opus pentru ca nu vroiam sa ma gandesc la o viata doar cu tata .Pe de alta parte tata a amenintat-o ca nu-i va da copilul.Si uite asa ,dupa o viata de sacrificiu ,o casnicie de 35 de ani cu multe compromisuri ….mama se complace in nefericirea de cuplu .E tarziu ca sa mai faca ceva,ii este si mila .Singurul lucru bun care i se intampla este ca are o groaza de satisfacii de pe urma noastra,se ucura de realizarile care le avem noi ca si copii .Eu imi iubesc ambii parinti la fel de mult ,insa crede-ma ca nici mie nu mi-e bine sa-i stiu ca fratii…pe parintii mei.
      Intrebare: Crezi ca nu era mai fericita daca pe langa toate astea ,avea si intelegere,armonie si altele acasa…la ea?

      Vezi cum noi copii ajungem sa spunem ca mai bine faceau pasul in timp util? Nu de alta dar am crescut si intelegem ce inseamna fericirea in cuplu/casnicie …etc.
      Ca sa ma repet .Copii din casniciile destramate ,sunt nefericiti ,pentru ca li se implementeaza in cap ca celalalt parinte i-a parasit,ca e intr-un fel sau altul .Asa ca bine ar fi ca parintii sa nu se mai denigreze unul pe celalalt.

      Reply

      • Analfabetul

        26 February 2011 at 23:06

        sora mea este despratita de vreo 3 ani. el sa purtat foarte naspa cu ea. Fata care o au impreuna acum sta cu ea. in tot acest timp nu i-a spus un cuvant rau despre tatal ei. a zis ca e bine sa afle sis a decida ea cand e mai mare. si face bine. fata e mare acum, are 8 ani si deaja a inceput sa-i dea cu flit lu taicasu.
        pana acum ceva timp il credea cand spunea ca vine al ea sa o vada, cai aduce multe si nevrute.
        acum cand spune toate astea… ea zice un Daaa, bine…
        si ii mai spune.. tu nu ai ce sa imi aduci sau sa imi dai. tatal meu imi da tot ce vreau acum. Tatal ei de acum este tipul cu care este sora-mea de un an jumate si o iubeste pe fica ei (nepotica mea) ca si cum ar fi al lui.

        Tigane, mama a avut curajuol si a plecat cand aveam eu 3 ani. tatal meu era gelos si pe mihai constatintescu… chiar daca mama nu la cunoscut face to face niciodata. era gelos ca-l asculta si o batea rau de tot.
        dupa plecare i-a maid at o sansa dupa vrei 6 ani. nu a mers si acum e singura. chiar daca am insistat sa isi gaseasca pe cineva nu vrea. nu mai poate ave ao relatie cu un barbat si o inteleg. la fel si pentru ea singurile satisfactii sunt realizarile noastre si ca ne descurcam si se mai mandreste fata de vecini ca are niste copii model. toti ii spun acest lucru.

        Atat tu cat si darkleya aveti dreptate. depinde situatia..

        Reply

    • Analfabetul

      26 February 2011 at 22:57

      o schimbare de atitudine… si imi place. nu ma asteptam sa citesc acestea de la tine.
      ai dreptate in cele spuse…
      dar cum ai spus si tu… doar cei mai norocosi si foarte deschisi la minte pot trai asa.
      viata in fata copilului sa fie cea “Normala” si in afara sa fie fiecare cu viata lui.

      e usor de zis, greu de facut.
      mai e o problema. in aceste cazuri nu se intampla ca amundoi sa nu mai aiba sentimente unul fata de celalalt. cand se intampla si inca mai sentimente fata de cel de langa tine e cam greu sa mentii acele aparente in fata copilului.+ ca e o moarte inceata psihica si dureroasa.

      Reply

  5. darkleya

    26 February 2011 at 19:46

    ai dreptate, foarte mare dreptate, dar cum spuneam în teorie e mult mai simplu ca-n practică. la fel am gândit și eu până acum un an și 2 luni, când am rămas însărcinată. azi însă…oricât aș vrea, nu mai pot gândi în felul ăsta. poate dacă eu și soțul am ajunge să ne dăm în cap, să ne certăm mereu, aș face pasul. dar altfel știu că nu l-aș face. n-aș putea. și ai mei au avut perioade tumultoase câțiva ani. și eu am suferit. au trecut la timp peste ele și eu am crescut într-o familie în care, în afară de acei 4 ani, a fost mereu liniște și pace. nu știu cât s-au mai iubit ai mei dup-aia. dar eu m-am simțit în siguranță cu ei lângă mine, protejându-mă
    îmi pare rău pt experiența ta. sincer. pt că până la un punct o pot înțelege…

    Reply

  6. Tiganul

    26 February 2011 at 19:57

    Nu trebuie sa-ti para rau ,in relatia parintilor mei totul este bine si ne simtim bine impreuna ,dar ca eu am realizat nefericirea din viata de cuplul a lor ,ceea ce nu-mi da satisfactie.

    Reply

  7. […] ca intr-un articol anterior am spus ca vom aborda si acest subiect ,in sfarsit va spun cateva […]

    Reply

  8. Casatoria | Michaelas Blog

    10 March 2011 at 20:31

    […] ce Tiganul a scris doua articole despre casatorie,respectiv divort ,Analfabetul a ajuns la concluzia ca ar fi buna o leapsa […]

    Reply

  9. Ionela1222

    11 March 2014 at 04:41

    Foarte util asta.. o sa te adaug la blogroll!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Check Also

Gasiti povestea logica!

Cat timp am fost plecat ,serile am mai iesit si la cate o bere cu colegii mei , unde binen…