Cititi si va minunati….

acest articol este preluat de pe Realitatea.net

sper sa nu se supere ca l-am preluat. eu am ramas masca cand l-am citit.

ce se va alege de noi in 2014? basescu va fi minciuna pe langa ce o sa vina. e posibil asa ceva in romania anului 2012?

articolul:

O femeie din Bucureşti merge la ţară, într-un sat din Argeş. Pe uliţă, ca pe multe uliţe din ţara aceasta, dă de un om care strânge semnături pentru „domnul Dan”. Omul o îmbie să dea şi ea cu subsemnatul pe lista românilor care îl susţin pe „domn președinte”. Femeia, cu alte vederi şi orientări, răspunde: „Lăsaţi-mă cu Dan Diaconescu al vostru!”. Iar omul, extrem de serios, îi răspunde: „Păi ce, măi Tanţo, îţi strică 80.000 de lei?”.

Prostimea

Prostimea

Pare un banc, o anecdotă, dar nu este. S-a petrecut în realitate, iar, dacă întrebi membrii PP-DD – partidul înfiinţat de Dan Diaconescu, surpriza uluitoare a tuturor sondajelor de opinie recente – de unde vin aceşti bani, vei obţine răspunsuri care mai de care mai interesante.

Asta am încercat să fac timp de câteva ore, într-o dimineaţă în care un autobuz s-a târât greoi prin zăpadă şi m-a adus până peste drum de hotelul Marriott, unde se coc planurile PP-DD pentru sectorul 5. Aveam o grămadă de întrebări la care căutam răspuns, pregătite din timp, cărora li s-au adăugat altele în autobuz.

Cât de mulţi oameni se înscriu? De ce o fac? Cine sunt aceşti oameni? De unde cred că vin cei 20.000 de euro pentru fiecare român? La ce oră din noapte sting televizorul şi pe ce post? Al câtelea post din lista de programe e OTV-ul? Şi tot felul de alte frământări, mai mari sau mai mărunte, de om curios.

Un loc binecuvântat

Mi-am impus să nu mă aştept la nimic dinainte şi, destul de greu, am reuşit asta. Cu o singură scăpare: mă aşteptam să găsesc pe Calea 13 Septembrie 97, filiala PP-DD pe care am ales-o întâmplător, o garsonieră obosită sau, în orice caz, un spaţiu neprimitor. M-am cam înşelat. E uşor de găsit blocul care găzduieşte, la parter, organizaţia sector 5 a partidului. O firmă luminoasă destul de mare îţi atrage atenţia prin combinaţia de mov şi alb şi prin mâna care iese dintre cei doi P din siglă.

La doi paşi de bloc e biserica Spirea Nouă. E un loc binecuvântat, se pare. Altfel nu îmi explic cum de, în intervalul de numai o oră şi jumătate, cinci persoane au intrat interesate în sediu, iar patru s-au şi înscris, după spusele lor. S-ar fi înscris şi al cincilea, dar nu avea buletinul la el. Ştiu asta pentru că am alergat după el, văzându-l că e singurul dintre cei intraţi care nu s-a înscris. Mă gândeam că a fost dezamăgit de domnul Dan, că i-a citit proiectul politic şi nu s-a aşternut întocmai peste doleanţele sale, dar motivul era mult mai lumesc.

Patru oameni înscrişi în 90 de minute, durata unui meci de fotbal, e o realizare, care îmi explică succesul nebun al partidului în sondaje. Unul dintre barometrele de opinie date publicităţii recent, efectuat de CSOP, arată că, dacă acum ar fi alegeri, PP-DD ar primi 18% dintre voturile votanţilor români. Cu două procente sub PDL, de exemplu.

Tatal prostilor

Tatal prostilor

Sediul a fost vopsit recent, iar, cum intri, primul lucru care îţi sare în ochi este o icoană printată, lipită de perete cu scotch la cele patru colţuri. Deşi absent, domnul Dan este peste tot: în posterele şi ziarele de pe pereţi, în toate chestionarele de pe mese, dar mai ales în gurile oamenilor.

În dreapta intrării, la o masă pătrată lipită de perete, o tânără de vreo 30 de ani ţine într-o mână un pix, iar în cealaltă un teanc de foi. Pesemne greu, deoarece îl sprijină pe picior. Sunt chestionare pentru simpatizanţii lui Dan Diaconescu, în care oamenii sunt întrebaţi care este dorinţa lor cea mai mare. Nu e expunere, e grilă. Ciudat e că femeia bifează de una singură multe chestionare, vreo 7-8 numai sub ochii mei, cu o viteză ieşită din comun.

– Cât v-ați uitat la OTV azi-noapte?
– „N-am stat la tot. M-am culcat la două”

Când ridic ochii de la ea, dau de un om pe care îl cunoşteam oarecum. Îmi ia un pic să îl recunosc, deoarece e cam nebărbierit şi îmbrăcat comod în dimineaţa vizitei mele. E Octavian Mirea, fost director general al Administraţiei Domeniului Public din Sectorul 5 şi viitorul contracandidat al lui Vanghelie la primăria acestui sector. Unii opinează că Mirea ar putea primi vreo 20% dintre voturi la următoarele alegeri. Dan Diaconescu, cu al său optimism, multe peste cel minim necesar în politică, îl prezintă pe OTV, de fiecare dată când are ocazia, drept viitorul primar de sector.

Îmi explică ce paşi trebuie să urmez pentru înscriere, fără a fi deloc persuasiv, aşa cum îl văzusem pe şeful său la TV. Îl părăsesc însă brusc, găsind prilej de a intra în vorbă cu o femeie care se înscrie. „Am încredere, domnul meu, cum n-am avut în nimeni până acum”, îmi spune femeia, cu o faţă extrem de serioasă. Astăzi, a plecat mai devreme spre muncă, tocmai pentru a trece pe aici, pe la partid. „Am auzit şi eu de la oamenii din bloc (locuieşte la doi paşi de organizaţie – n.r.) şi văd şi eu la OTV ce vrea cu partidu’. Şi lumea râde, că nu se poate, că promite degeaba. Da’ Dan Diaconescu explică acolo. Staţi şi uitaţi-vă o noapte, să vedeţi!”, mă îndeamnă ea. Nu ştiu cum să o întreb cât a stat azi-noapte la OTV. Scanez prin minte o întrebare cât mai pe departe, dar gura mi-a ia înainte şi o spun pe şleau.

Femeii nu i se pare ciudată întrebarea, zâmbeşte puţin şi îmi spune ruşinată că nu a stat „la tot”. „M-am culcat la două”, completează ea.

Averea poporului. Și românul va trăi ca-n Emirate

Un bărbat la vreo 40 de ani a luat o cerere de adeziune şi, cu ea în mână, s-a dus în curtea bisericii din apropiere. Sprijinind foaia pe un soi de mapă, plimbă un pix pe deasupra hârtiei, parcă nehotărât. Citeşte atent totul, cum ne sfătuiesc experţii să facem cu contractele de credit, şi apoi începe să scrie încet şi apăsat, cu o încordare de elev de a doua la ora de caligrafie.

Mă gândesc să nu îl întrerup şi, ca să mă pot abţine, aleg să dau un telefon acasă, să mă ţină cineva ocupat. Stau la telefon vreo 10 minute, timp în care omul stă în frig (e drept că mici valuri de căldură, mai mult miros decât grade, ies din biserică odată cu oamenii care se fâţâie pe uşi) şi termină de completat cererea.

Îmi spune ce speră el de la Dan Diaconescu. E un discurs OTV-ist, evident, cu multe adjective, unele epitete, preluate din discursul liderului PP-DD. Îmi vorbeşte timp de câteva minute de compania „Averea poporului”. Reţin câteva frânturi: „Şi tot românu va primi bani, ca dividente (t-ul îi aparţine). Ca la arabi”, compară el. Apoi îmi explică o altă promisiune a lui Dan Diaconescu, despre care, sincer, nu ştiam, dar aveam să o regăsesc mai târziu pe o listă.

Promisiuni și zâmbete

„Să nu plătesc creditele la bancă 12 luni”, spune omul, şi e mulţumit când mă vede surprins. Apoi, explică înflăcărat, dar argumentaţia se învârte în jurul unei presupuneri-pilon: „Da, că preşedintele are putere cu băncile”. Bărbatul are şi el două credite, „la televizoare (da, la plural) şi aragaz”. Lucrează ca sudor, ia vreo 15 milioane pe lună, dar sunt şi luni când ia mai mult. Îi ajung banii, dar dacă Dan Diaconescu vine preşedinte şi îi dă 20.000 de euro ca să-şi deschidă o afacere, nu va ezita, spune el, să devină antreprenor. „Ăsta e viitorul. Eu am [firmă] de sudură, alălalt fermă de roşii, ălălat face pâine, alălalt lopeţi. Şi ne dăm banii între noi”.

Mă întorc în apropierea parterului de bloc şi mă uit şi eu pe cererea pe care o luasem dinăuntru, încercând să par interesat. E o cerere tip de înscriere în partid, fără promisiuni pe ea, doar cu litere de lege şi limbaj administrativ. Mă uit, prin geam, la teancul de astfel de hârtii ce zac pe masă. Şi realizez că Dan Diaconescu are de ce râde în posterele de lângă mine. Acel 18% va creşte probabil serios în perioada următoare, alimentat de reclama de la OTV.

CNA judecă reclama electorală de la OTV aproape în fiecare zi, dar membrii comisiei ştiu că Dan Diaconescu îşi asumă aceste amenzi. Ştie că le va primi, dar mai ştie ceva: că iese în câştig. CNA îl obligă săptămânal la plata a câtorva zeci de mii sau sute de mii de lei. Însă, tot săptămânal, procentul creşte şi promite să treacă de 10-20% dintre intenţiile de vot. Vorba unei reclame: sunt unele lucruri mai presus decât banii. Mai ales atunci când ai bani.

Otevizare, un nou cuvânt pentru DEX

Dan Diaconescu însuşi spune cât a câştigat din otevizarea României, cum numește, cu mândrie, fenomenul provocat de el. Are cam 50 de filiale în fiecare judeţ al ţării, partidul său nu mai este unul de anonimi, ci atrage tot mai multe nume importante din administraţiile din ţară. Mesaje ca „Arde-l pe Băsescu!” – care e scris mare, pe un ardei iute în flăcări, la intrarea în sediu – prind la oameni. Ce să mai spunem de „Piaţa Universităţii vine la tine”, o semiconfiscare a protestului românilor, cu un vârf în ianuarie, dar încă în desfăşurare.

„Acum un an și ceva toți spuneau că Diaconescu nu are nicio șansă să-și facă partid și iată că ne-am facut, apoi au zis că nu avem nicio șansă să intrăm în Parlament. Acum toți zic că vom intra în Parlament, dar mai zic că nu avem nicio șansă să facem 30% la alegeri. Vom vorbi însă după [alegeri]„, spune Dan Diaconescu.

La mică distanță de filiala PP-DD este și un birou al liberalilor. L-am ochit și am revenit într-o altă zi, la ora 11. Mi-am luat ceva de la o patiserie și, după ce m-am asigurat că e deschis, am stat vreo 45 de minute să văd câtă lume se perindă pe aici. Nu a intrat nimeni.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/reportaj-incognito-marile-sperante-de-dan-diaconescu-tanto-iti-strica-80-000-de-lei_916623.html#ixzz1nLuyQWCO

 

One Response

  1. Mika 26 februarie 2012

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: