Fara speranta

Fara Speranta

Fara Speranta

mereu m-am intrebat ce-i face pe cei in situatie limita sa continuie. atunci cand totul in jurul tau iti spune ca  e sfarsitul. cand oriunde te-ai uita nu vezi nici o scapare. ce faci atunci? ce te face sa continui, chiar daca stii ca vei muri 101%?

am fost pus si eu in cateva situatii limita si daca e sa ma intorc putin inapoi si sa vad ce m-a facut sa merg mai departe, nu as stii ce sa raspund. stiu un singur lucru pe care mi-l spun de fiecare data cand sunt la limita: „trebuie sa continui. e de datoria mea sa merg mai departe indiferent ce s-ar intampla. nu pot renunta”. asta e la mine. dar ce este la altii. eu nu am fost pus in situatii limita cum au fost altii, deci nu prea are relevanta cum ma imbarbatez eu.

ma uitam inainte pe Discovery la acea emisiune (nu retin cum se numeste) unde arata oamenii care au supravetuit unor situatii fara iesire. unii dintre ei chiar raniti foarte grav au reusit sa supravetuiasca perioade lungi de timp fara nici un ajutor. stiu, am intalnit oamenii care au trecut prin asa ceva. i-am intrebat cum au reusit si mai toti au zis ca asa a vrut dumnezeu si ca au avut zile.

nu stiu in astfe lde situatii este noroc, interventie divina, sau pur si simplu vointa umana. cert este ca unii au reusit.

Normal ar fi daca ei au reusit, ar trebui sa reusim si noi nu? oare unde e mai usor sa te pierzi: jungla amazoniana sau aglomeratia unui oras mare?

in care din acestea 2 ai avea mai multe sanse de a supravetui?

personal cred ca ai avea mai multe sanse in jungla amazoniana. cel putin acolo nu poti muri de inima rea. stii un lucru, esti singur si trebuie sa rezisti. pe cand intr-un oras mare ai muri sigur de inima. sa te vezi inconjurat de atatia semeni si nici unul sa nu te ajute, sigur ai da ortul popii.

acest articol in capul meu azi avea alta forma, suna altfel, era mai frumos. acum  dupa cateva beri si pahare de gin tonic nu mai pot asterne aici cum e in capul meu.  azi vorbeam la un pahar de beutura cu un amic care a venit aici de sarbatori. traieste in UK si mi-a povestit o perioada a vetii lui care nu a fost asa furmoasa. perioada in care a trebuit sa faca alegeri delicate. traieste sau moare.   de cand am vorbit cu el ma tot gandesc ce as face eu atunci cand totul ar fi fara speranta. oare as merge mai departe>? sa stiti ca ma refer la acele situatii unde nu mai ai iesire.

sper doar sa nu fiu pus niciodata in viata in astfel de situatii, pentru ca va asigur nu as alege moarte sub nici o forma. doar daca varianta cealalta ar fi mai naspa ca moartea.

ei… acum aberez si eu.


 

Va recomand sa citit si pe la colegii mei:

Scrisoare catre Mosul .

“Plugusorul bloggerilor prahoveni catre agentii”

O increzuta, da!

La mulţi ani Lavi şi Lavinnia.ro

singuratate ….

Romani, voi traiti bine?

Scrisoare către blogger [2]

Proiect Unic in Romania

Mai în glumă mai în serios..

Incoming search terms:

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: