povestea lui S

e o fata care a fost mereu impotriva valului. niciodata nu i-a placut lucrurile usor obtinute. unii chiar o faceau prosta ca da importanta unor lucuri fara valoare. asta e fata noastra S

Dupa o lunga lupta reuseste sa ajunga in varf. in sfarsit a reusit sa ajunga acolo unde isi dorea foarte. doar ea stie prin ce a trecut si ce a trebuit sa indure pentru a ajunge in varf. de multe ori a vrut sa renunte, dar nu putea. nu e genul ei sa reununte. e o luptatoare care nu reunuta niciodata.

a trecut de ceva vreme de cand totul e bine acolo sus, pe varful cucerit de ea, dar stia ca nu pentru multa vreme. avea tot felul de cosmaruri in care se facea ca pierde tot , ca viata ei nu va mai avea sens.

intr-o zi iese afara din casa, era o dimineata frumoasa . pe marginea prapastiei care era langa casa ei il vede pe el care statea ca si cum ar vrea sa se arunce in gol. nu-i venea sa creada ceea ce vede. desi vede in ochii lui ca o doreste, ca nu ar putea trai fara ea, ca o iubeste, chiar simnte toate astea. cu toate astea el vrea sa se arunce. il ia de mana si merg pe banca din fata casei. nu discuta de asta. se saruta, se mangaie, chiar fac sex sub soarele diminetei si invaluiti de aerul curat al muntelui. in tot acest timp ea stia ce sfarsitul se aproprie.  nu mai putea dormea, nu mai putea sa isi vada de treburile ei de zi cu zi. trebuia doar sa stea cu ochii pe el sa nu faca o prostie.

Intr-o zi dupa atata oboseala si atatea incercari de sinucidere a cedat si a adormit.  e trezeste, se uita in stanga si in drepata, dar nu vede nimic. el nu era in casa. iese imediat afara si se duce pe marginea prapastiei. il vedem pe El pentru a nu stiu cata oara ca vrea sa se arunce. ceva ii spune ca de data nu va mai ajunge la timp. alearga cat poate de tare, abia mai respira. in timp ce alerga cat putea de repede il vede cum se arunca. nu mai avea mult pana la el. in acea fractiune de secunda se roaga la dumnezeu sa ajunga la la timp si sa-i dea putere. inchide ochii, forteaza si mai tare si se arunca in speranta ca-l va prinde. dupa cateva secunde deschide ochii. il vede cum atarna de mana ei in jos. S plange, lacrimile curg siroaie, nu se poate opri.cu ochii in lacrimi se uita la el ca si cum l-ar intreba de ce… vorbeau doar din priviri. in acele momente i-a venit in minte toate lucruri pe care le-au facut impreuna si vorba unei prietene bune. ¨Orice lucru are un inceput si un sfarsit. nu putem face nimic in acest sens. uneori putem pacali putin soarta si sa amanam sfarsitul¨. la aceste ganduri  a inceput sa planga si mai tare, tremura din toate oasele si simtea ca nu mai are putere sa-l tina. el nu facea nici un gest ca ar vrea sa fi salvat, ci din contra.

il roaga cu voce tare sa nu faca asta, ca vor putea rezolva totul, ca ii va tot ce isi doreste, absolut orice. el nu spunea nimic. doar se uita cu o privire care se intelegea ca trebui sa-i dea drumu. dar nu putea face acest lucru. in afara de faptul ca-l iubeste mai presus de viata sa, nu a renunta niciodata la o lupta si pana acum mai mereu a castigat.

au stat asa multe ore, in tot acest timp ea incercad sa-l ridice, dar nu avea destul putere. sa rugat la dumnezeu, dar de data asta parca nu o mai asculta.

simte cum mana lui aluneaca. strange cat poate, dar el tot aluneaca. il ii spune cu voce tare ca o iubeste de data asta. cand simte ca il scapa inchide ochii.

el sa dus, gata… nu mai este. ea insa nu deschide ochii si nu se ridica. nu poate accepta ca tot ce a fost pana acum a fost in van.  treceau ore, zile si ea nu se ridica. se tot gandea ca a dat gres, ca e vina ei. a stat acolo in aceasi pozitie multa vreme. intr-o dimineata aude in capul ei o voce care ii spune sa se ridice. deschide ochii si vede cum parca o raza puternica din soare era indreptata catre ea. era ciudat de puternica si frumoasa. aude inca odata sa se ridice. nu asculta ce i se spune. aude inca odata. ¨ridicate. totul sa terminat. acum poti merge mai departe. te astepta un viitor mai bun¨. incepe sa planga iara. ii spune luminei ca nu poate. aceasta ii raspunde: nu mai plange. totul va fi bine. nu e vina ta. uneori oamenii se incapataneaza sa aiba lucruri pe care stiu foarte bine ca nu le pot avea.

incerca sa se ridice, dar nu poate ca nu mai are putere. se forteaza si pana la urma reuseste. abia satatea in picioare, era foarte slabita. pune primul pas… tremura toata. lumina ii spune inca odata.: acum mergi si traiesti viata. o meriti din plin si cand vei avea nevoie de ajutor sa stii ca sunt aici.

si-a adus aminte ca avea acasa ceva mult mai important pentru care trebuie sa uite trecutul si sa merga inainte.

Acest post este dedicat lu S ca un sprijin pentru momentele nu tocmai placute prin care trece.

nu stiu cat de bine suna, dar azi dimineata (duminica ora 9.00) suna foarte bine.

cele scrise mai sus nu au nici o legatura cu viata reala a lui S , e doar pur si simplu o poveste.

7 Comments

  1. capsunica_zambareatza 19 iulie 2010
  2. laagatat 19 iulie 2010
    • analfabetul 19 iulie 2010
  3. FV 20 iulie 2010
  4. Sibel 21 iulie 2010
    • analfabetul 21 iulie 2010

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: