Viata este ca o tigara

  • A mai trecut un tren…

Se pare ca nici cel din urma nu-mi era destinat mie. Oftez, oftez cu aceeasi tristete cu care-mi amintesc clipa parasirii loc’sorului care m-a invatat sa iubesc. Privesc in gol de pe aceeasi banca care mi-a oferit sprijin prietenesc atunci cand i-am atins buzele. O vad prin negura anilor, este acolo, undeva unde eu nu voi ajunge prea curand…sunt fanatic, durerea si dorinta imi sunt calauze.

Contorul stie, ma ameninta in fiecare clipa ca nu va fi la nesfarsit cel care sa-mi numere regretele. Iau o tigara si o aprind, probabil singura sursa de lumina care imi incalzeste gandurile obosite. ‘’ Viata este ca o tigara…o poti aprinde, sa o fumezi, sa fie scurta si sa te bucuri de fiecare fum sau…o poti lasa deoparte…uitata pe o margine, sa uiti de ea si ea de tine, dar sa stii ca este acolo si ca nu se mai termina, pur si simplu se duce…greu, dar se duce ’’.

Sunt doar un trecator, un umil vagabond insetat de iubirea pe care nu a gustato cu acelasi sat din care a gustat tristetea. Il aud, il aud cum ma cheama, sa fie el trenul care ma va forta sa schimb rolul ? Voi indrazni…ce se poate intampla ?

Risc sa gresesc, dar nu-mi pare rau…schimb decorul… nu ma mai intorc!

 

Via FileList Blog

[contentblock id=6 img=gcb.png][subscribe2]

 

4 Comments

  1. Mika 7 ianuarie 2013
    • micutu204 8 ianuarie 2013
      • Mika 8 ianuarie 2013
  2. Andrei Petrea 7 ianuarie 2013

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: