Urmeaza-ti Visul

Urmeaza-ti Visul

Cand am fost mici cu totii visam ce o sa devenim cand o sa fim mari. Fiind copii, azi aveam un vis, maine, altul si tot asa. Cu cat crestem cu atat se reduc visele si perioada in care le schimbam. Ajungem la o varsta unde nu mai aveam nici un vis si de ci nici o schimbare. Frumoase acele timpuri cand ti se parea totul posibil, ca puteai deveni absolut orice si oricine. Nimic nu era imposibil.

Urmeaza-ti Visul 1

Astazi stam cu tigara in mana si asa in treacat ne amintim de timpurile cand totul era posibil. iti aduci aminte de toate visurile care le aveai, de tot ce voiai sa faci cand ajungi mare. Acum esti mare si te uiti in jurul tau sa vezi cate din acele visuri ai realizat. Cu regret constati ca nici unul nu s-a realizat.

Te gandesti apoi ca mai este timp si poti face o parte din ele, sau macar sa incerci. Dupa o mica perioada de incercari (nu mai mult de 3 zile maxim) revii la realitate.

Te bagi in pat si dormi, pentru ca maine e o noua zi si trebuie sa mergi la munca, fara de care ai muri de foame.

aveam si eu vise cand eram mic si credeam ca totul e posibil. Problema mea este ca le am si acum. Inca mai cred toate acele lucruri de cand eram mic copil.

De multe ori ma prind visand pe strada, in casa, in timp ce vorbesc cu cineva…

Tu ti-ai urmat visele?[contentblock id=29 img=gcb.png]


 

Oare chiar ii acceptam cu adevarat pe cei cu un anume Handicap?

Oare chiar ii acceptam cu adevarat pe cei cu un anume Handicap? 3

AutismMa uitam in noapte asta la sitirile Protv unde am vazut un reportaj despre unii copiii cu probleme care nu sunt acceptati la gradinite sau scoli. Reactia generala a celor care sau uitat la tv in acel moment sigur au spus ca nu este drept faptul ca li se refuza acest drept acelor copiii. Eu sunt total de acord cu asta. ceea ce vreau sa discutam asta seara este faptul ca de mult acceptam acesti copii in viata noastra? ma refer la modul pur personal , ceea ce gandim in mintea noastra si nu ceea ce spunem fata de lume.

Pentru a intele mai bine cee ace vreau sa spun am sa impart povestea in 2 parti. adica din 2 puncte de vedere.

1. Parintii si nu numai care nu au copii cu probleme speciale

sa spunem ca ai un copil si vrei sa-l dai la gradinita sau la scoala si cand alegi una dintre cele 2 la care sa invete copilul vezi ca accepta sau in clasa care va fi al tau copil si unul care sufera de epilepsie, sida, autism, etc.

Ce vei face cand vei stii ca al tau copil va fi in fiecare zi langa un copil care sufera de una dintre aceste boli? ti-o spun eu chiar daca vei recunoaste. 99% dintre noi am cauta alta scoala , gradinita unde copilul nostru sa invete. Nu am putea accepta din frica, necunoaste, lipsa de informare ca al nostru copil se fie in preaja unor astel de copii. sunt sigur ca o sa spuneti ca nu am dreptate, dar va asigur ca in cazul majoritatii am. Epilepsia, autismul sunt niste boli pe care cei din jurul nostru nu le poate digera si nici intelege, dar sa le mai accepte. de accea eviti si de aici si scolile si gradinitele nu vor sa aiba astfel de copii la ei in institutie. si nu pentru ca e posibil ca unii parinti se vor supara ci pentru ca vor pierde bani , foarte multi bani. acesta este cel mai importat lucru la orice institutie. nu sunt copii inscrisi, nu sunt bani. daca nu sunt bani, oamenii care lucreaza acolo pleaca acasa. apoi mai este si faptul ca un cadru didact specializat in probleme e genul aceste se gaseste foarte greu si cei care sunt vor trebui platit in plus. deci o cheltuiala in plus in buget. mai este si faptul ca acesti copii au nevoi speciale, deci de aici se intelege ca treuiesc dotari speciale in institutie si desigur alti bani in plus pe lista de cheltuieli.

Si acum SIDA. este ce mai periculoasa. daca cele 2 de mai sus nu sunt contagioase aceasta este. Copii sunt copiii. se joaca, se lovesc, unii se mai si taie in cava sau pur si simplu se julesc in ceva. O rana cat de mica la un copil bolnav de sida este foarte periculoasa. Orice copil care intra in contact cu sangele, cu rana copilului infectat cu sida s epoate infecta foarte repede. sunt sigur ca nu vrei ca copilul vostru sa fie infectat. de aici si frica si refuzul intitutiilor .

Este corect fata de acesti copiii? NU. Este corect fata de ceilalti copiii care nu sunt infectati ? NU. Deci ce este de facut?

2. Parintii care au copii cu anumite probleme. Epilepsie, Autism, Sida

Un copil care se naste cu una din aceste boli nu are nici o vina. In cazul celor bolnavi de Sida por spune ca vina apartie in totalitate parintilor. Daca aveau grija in tineretea lor , acum copilului lor nu ii erau indragite libertatile normale si de drept.

Trebuie sa intelegem ca in majoritatea cazurilor, dar in special la primele 2 (autosm , epilepsie) acesti copii au un coeficient d einteligenta peste medie. Problema sta la noi ca nu reusim sa-i intelegem. Se spune ca un copil si nu numai , care sufera de autism recunoaste un minicions de la 1km. e chiar mai bun decat cel mai tare poligrav. acestia vad si inteleg lucrurile care ne inconjoara diferit. Ei vad legaturile invizibile dintre lucrurie care noua ne scapa din cauza ca am renuntat sa mai “Vedem” si doar privim totul.

Ca parinte a unui astfel de copil e normal sa vrei sa-l duci la o scoala “Normala” unde se duc toti cei “Sanatosi”. In opinia mea cred ca este o idee tampita. chiar si acum cand copilul tau este bolnav, care sufera tu inca vrei sa arati si ca ai un copil “normal”. din cauza incapatanarii tale copilul va avea de suferit. Si pentru ce? pentru ca iti este rusine cu el si frica sa accepti ceea ce ai langa tine. Pana la urma este copilul tau si trebuie sa-l accepti asa cum este. Cum vrei ca altii sa iti accepte copilul bolnav, cand nici tu ca parinte nu l-ai acceptat asa cum este 100%.

Cel mai bine pentru tine si in special pentru copil este sa-l duci la un centru special. Nu iti fie rusine ca se duce acolo, ca ai un copil intr-un astfeld e centru. Mandreste ca ai un copil si faptul ca este special. Cam asa ar trebuie sa fie mereu nu? Copilul meu este mereu cel ami special dintre toti nu?Autism - Epilepsie

La un astfeld e centru , copilul tau va primi ajutorul care trebuie si plus de asta nu va fi marginalizat. Va invata ca intr-o buna zi sa accepte si el ceea ce este, cum este. Pot spune ca de aceasta decizie depinde viitorul copilului tau. Daca va fi unul frumos, plin de succes sau unul pur si simplu de tot cacatul.

Aceste randuri sunt scrie de cineva care nu are copiii si care spera ca intr-o buna zi sa aiba. Nu stiu cat de tolerant voi fi in viitor cu acestii copii cu probleme, dar va pot spune ca in acest moment incerc sa inteleg ambele parti. Si intr-o buna zi cand voi avea un copil voi incerca sa las deoparte ambitiile personale,

frica, rusinea si sa ma gandesc la viitorul copilului meu. De cand apare, El este cel mai important. Daca “Doamne fereste” voi avea un copil cum probleme, va pot garanta ca nu-o voi duce la o scoala “Normala”, ci la uan speciala unde poate primi tot ajutorul.

Asa ca in final va spun la ambele parti sa nu fiti prosti. lasati totul deoparte, respirati adanc si ganditiva pentru o clipa la copilul vostru.

[contentblock id=22 img=html.png]Oare chiar ii acceptam cu adevarat pe cei cu un anume Handicap? 4

Cand mai multi spun ca e Laie, atunci e posibil sa fie

deci pe langa faptul ca toata ziua toti ma streseaza sa ma insor , acestia mai au ceva cu care ma bat la cap.

Cica as avea un copil undeva si ca nu inteleg ei dece nu-l recunosc. tipa la care fac ei referire este acum casatorita si cu care am avut eu o relatie.

de fiecare data cand ne intalnim acestia incearca sa imi dovedeasca ca copilul pe care-l are ea cu sotul ei de acum, ar fi al meu. eu o tin sus si tare ca nu e asa. ca nu ar fi posibil.

totusi acum cateva zile mi-au adus cateva argumente destu de interesante.

oare sa fie intradevar copilul meu? oare ei vad lucruri, amanunte pe care eu nu reusesc sa le vad?

totusi, ar fi cam ciudat sa fie adevarat.  fata e fericita acum, se intele bine cu sotul ei si copilul este frumos. daca ar asa cum spune lumea, atunci mai mult ca sigur le-as strica casnicia.

eu stiu sigur ca nu este al meu, dar imi da de gandit faptul ca ei o tin asa tare ca ar fi al meu. mie teama ca imi scapa ceva.

 

Ea si laptop-ul

aseara a venit tipa aia maritata si cu copil pe la mine. dupa ce a sunat la interfon cam 15 minute am auzit si eu si si i-am dat drumu.  a urcat, am poftit-o in casa frumos. eu eram in salon cand a venit ea si vorbeam cu Dianne , Gaby, Andrei legat de facebooksex.eu.  ii spun sa se faca comoda si sa se serveasca cu ce doreste. gaseste totul in bucatarie. daca vrea sa mance ceva sa isi ia de acolo sau o cafea pe care tot acolo o gaseste. a zis ca nu doreste nimic acum. si-a apris o tigara si s-a asezat pe canapea. eu m-am mutat pe fotoliul. la un moemnt dat se ridica se plimba cu scaunul de la biroul (are rotite :D), ma mai intreaba una alta, merge la bucatarie si isi face o cafea, mi- a adus si mie si s-a asezat inapoi pe canapea. eu inca vorbeam foarte apris de proiect cu cei de sus.

dupa vre0o 2 ore jumate de stat asa ma intreaba ce fac pe laptop de sunt asa prins si dece nu vb cu ea, dece nu o bag in seama.

i-am raspuns ce fac si tace.  dupa un moment ma intreaba iar, ca nu o vad ca sta singura pe canapea? eu ii raspund ca da. ea – si e mai important laptopul decat mine? eu – da, in acest moment este. ai facut ceva care sa imi distraga atentia de la ce fac? m-ai facut sa imi doresc sa vina pe canapea langa tine? tu crezi daca pur si simplu stai acolo eu am sa sar pe tine? nu draga. trebui sa ma convingi ca merita sa las un proiect care ar putea sa imi aduca beneficii pentru tine.

tace… nu mai zice nimic….  mai aprinde o tigara.

apoi se muta pe scara care duce la balcon. e langa mine . fumeaza foarte “strengareste” si se intinte pe spate si cu o privire din aia … stiti voi … care cica sa ma faca interesat.

eu ma uit la ea… imi aprind o tigara si o intreb ce face? cei cu zambetul ala si pozitia ei. e zambeste in coltulul gurii si spune cu jumate de gura ca nu e nimic. eu – ok. mai am putin si termin si dupa asta vorbim.

dupa o ora asa am terminat. ii spun ca de acum sunt numai al ei.  acum ma intreaba ce au fost cu vorbele de mai devreme. ii explic iara.  nu prea intelege. imi mai aprind o tigara , ea face la fel…. mai vorbim putin si dupa inca juma de ora ii spun ca sunt cam obosit si as vrea sa ma culc. maine am o zi grea (nu si-a dat seama ca e sambata si muncesc juma de zi…. hihihih). la care ea imi spune ca si ei ii este somn si e putin obosita.  vad ca nu zice nimic de plecat ii spune. poti merge in dormitor sa dormi ca eu termin aici si dorm pe canapea in salon sau in dormitorul de sus.

la care ea : nu…. cred ca merg acasa. atunci eu zic. ok , ne vedem maine la o cafea mai pe sub seara.

dupa 15 minute era plecata….

a plecat , eu m-am apucat de treaba si am avut o seara frumoasa…

Incoming search terms:

chestiunii

mai am o problema, sau cred mai bine zis alti au poate o problema cu mine.

de cate ori merg intr-un bar sau orice alt loc public, lumea se holbeaza la mine si nu inteleg de ce.

de exemplu asta seara, am fost la o cafea cu niste amici. eu am ajuns primul in bar. m-am asezat la bar , am comandat o cafea si o cola si asteptam amicii sa vina. domnule toata lumea se uita la mine. adica se holba. si nu e prima data cand se intampla asta. se mai intampla sa merg la baie sa vad daca am ceva pe fata sau ce mama dracului am de se uita toti la mine. nu conteaza ca e femeie sau barbat toti se uita. sa fie oare din cazua ca sunt Leu? asa am citit la o amica pe blog.

tot asta seara la bar am vazut o faza care sincer pe mine ma lasa rece si nu mai am respect pentru o asffel e persoana.

o femei cu un copil de vreo 3-4 ani era la bar. tapana de beata. abia putea sa stea pe scaun. copilul statea cu curu pe bar. barul plin, fum mult , stiti voi cum e intr-un super aglomerat.

la un moment dat da cu cotul si isi rastoarna paharul cu bere peste geaca. striga unii la ea, ii spune ce a facut, ea se uita da parca nu vedea nimic. nici 2 cuvinte nu putea sa lege. la un moment dat pleaca la baie… a intrat in toate msele , din perete in perete. copilul la lasat acolo pe bar.

pai sa fie femeia mea si sa o vad ca asa se poarta cu copilul meu, ca asa face in public mai in secunda 2 am lsato domnule.

urasc betivii. indiferent ca e femeie sau barbat. un copil de 3-4 ani nu are ce cauta noapte in bar.

dreptul la viata ta

cine poate spune ce este corect/bine ce faci si cum iti traiesti viata, ce alegeri faci?

Mihaela este ma mama singura cu un copil care munceste la un ziar. barbatul a parasito acum mult timp pe cand copilul avea 2 ani. acum are 13 ani. Mihaela se lupta cu greutatile vietii. facturi, necesitatile copilului pe nume catalin, viata personala si munca care o solicita cel mai mult.

e o viata infernala. ziarul ii tot da termene cat mici aproape imposibile, copilul plange dupa imbratisarea ei, facturile bat la usa, unele ne platite de 2 luni si tipul cu care incerca sa aiba o relatie ii reproseaza mereu ca nu e atenta cu el si cu copilul.

oare unde s emai poate imparti aceasta femeie. tipul a plecat, a zis ca vrea altceva ce ea nu ii poate oferi. chiar isi pusese sperante in relatia acceia.acum e singura iar.

trece 1 luna si aceasi viata de zi cu zi poate chiar mai rau. intr-o zi cand se duce la market cunoaste un tip inalt frumos si  de treaba.  ajunge acasa foarte tarziu, catalin o asteapta ca de fiecare data. istovita se duce in bucatarie sa-i faca ceva de mancare . dupa ce ii da sa manance se joaca putin cu el si imediat trece la laptop pentru a termina materialul. copilul iar are o criza acunzando ca nu ii pasa de el, ca doar munca stie. incepe sa arunce prin casa cu tot ce ii vine la indemana.

cu nervii la pamant si super obosita incearca sa il linisteasca si sa-l explice, dar el nici nu vrea sa auda. in cele din urma se duce in camera lui.

peste 2 zile vine acasa cu tipul pe care l-a cunoscut la market. nu are timp sa iasa undeva. e tarziu ca de obicei. copilul doarme… ea sta in sufragerie cu cristi (asa il chiama pe tip), beau un pahar cu vin, discuta si pentru prima data de mult timp chiar se simnte bine.  e ora 12.00 copilul se trezeste si coboara. aude vorba in sufragerie si se furiseaza. il vede pe cristi cum incerca sa o sarute pe maicasa.  napusteste asupra ei tipand cat il tine gura ca pentru el nu are timp dar pentru toti golanii are. Esti o curva penala, tu nu esti mama mea. mama mea ar avea grija de mine, s-ar juca cu mine, m-ar tine in brate.  apoi pleaca in bucatarie un aruca totul pe jos. Mihaela se duce dupa el. Catalin arunca in ea cu o cratita gasita langa ghiuveta lasata la uscat. o loveste in cap. atunci femeia noastra cedeaza. se duce sa-l ia de acolo, intrebadul ce are, dece se poarta asa, ce are cu ea.  pustiul se zbate de parca l-ar duce cineva la ghilotina si tipa in gura mare ca vrea sa-l omoare. cand il scapa din maini copilul intra cu fata in tocul usii de la bucatarie. dupa asta intri cristi care ii spune ca e nebuna, dece se poarta asa cu copilul ei, dece isi loveste copilul. isi ia haina si pleaca. Mihaela fara puteri cade jos in bucatarie. seara ei de buna dispozitie sa naruit. abia mai are putere sa respire. uita de copil de materialul care trebuie sa fie gata, uita de toate. copilul in pijamale iese din casa si fuge  pana oboseste. se opreste , nu mai stie unde este. afara e frig. se sperie si incepe sa planga. o striga pa mama, dar ea nu aude. catalin hoinareste pana cand se lumineaza. ajunge acasa imarmurit de frig. o striga pe mama. ea nu raspunde. o cauta prin toata casa si la urma se duce in bucatarie. Mihaela e tot acolo. nu sa miscat. pustiul o mai striga de cateva ori, dar e anu raspunde. o intreaba daca e bine, daca are ceva, dar nimic. se duce si o ia in brate si incepe sa planga rugando sa se intoarca, promitand ca va fi cuminte, ca o va intelege. in acest timpprin ochii lui catalin trec toate momentele frumoase cu mama lui.

trec cateva ore si ea tot nimic. suna la ambulanta pustiul. vine ambulanta si o duce la spital. din punct de vedere medical nu are nimic. nimeni nu stie ce are.peste 2 zile isi revine si pleaca acasa.

isi cere scuze la copil pentru toate, ca nu a fost o mama buna,  ca munceste prea mult desi prin acest lucru ii ofera tot ce isi dorea copilul.

copilul cu lacrimi in ochii ii spune sa-l ierte ea pe el. nu a stiu sau nu a inteles cat de multe muncea si ce sacrificii a facut ca el sa aiba de toate.  se trang in brate si plang amundoi.

catalin are 25 de ani acum. totul e ok. toata lumea fericita. Mihaela de la acel eveniment nu a maia vut nici o relatie cu un barbat. nici macar nu a mai zambit unuia. mereu cand un barbat incerca sa o abordeze reactiona foarte dur uneori nebuneste. in acele momente ii veneu in cap cuvintele pustiului de acum cativa ani si coportarea lui. stia ca are nevoie de un barbat atat pentru cat si pentru casa, dar mereu spunea ca viata si fericirea copilului ei mai importanta.

cine i-a dreptul acelui copil sa decinda viata unui om? el este fericit acum, dar cu ce pret? si-a nenorocit mama.  cine ne da dreptul sa comentam la adresa unei mame care sacrifica totul pentru puiul ei? chiar daca uneori comportamentul ei poate fi catalogat Nebun.  stim noi care sunt cauzele?

Cine ne da acest drept?